Astazi sărbătorim Ziua Internațională a Iei

0

Piesa principală a costumului popular românesc este cămașa, termenul de ie fiind atribuit doar cămășii femeiești. Cămașa este croită în formă de cruce, dintr-o singură bucată de pânză și cu o deschizătură în partea de sus.

Inițial, cămășile erau confecționate din pânză de in sau cânepă, iar mai târziu din mătase și bumbac. Acesta din urmă era folosit ca urzeală pentru bătătura de in și cânepă, mai ales în partea de nord a țării, în timp ce în sud cămășile erau mai frecvent țesute cu borangic. Fața și spatele cămășii se numesc ”stan”, iar partea inferioară ”poale”. Stanul se confecționa din două foi de pânză, iar mâneca din una. Sub braț, cămașa era prevăzută cu așa numita ”pavă”, care oferea comoditate în timpul mișcării.

Ia este, în fapt, o cămașă tradițională românească de sărbătoare, confecționată din pânză albă, bumbac, in sau borangic și împodobită cu mărgele și broderii la mâneci și la gât. Croiala este relativ simplă: un dreptunghi de pânză, tăiat rotund în jurul gâtului și întărit cu șnur răsucit. Mânecile sunt, de cele mai multe ori, încrețite atât la umeri, cât și la încheieturile mâinilor. Este un tip de cămașă scurtă până la talie, spre deosebire de cămașa anterioară, mai veche, ce îmbrăca întregul corp și se purta dedesubtul hainelor pentru a apăra corpul de ”vrăji și pericole”. Tehnica decorării iei s-a transmis de la mamă la fiică, fapt care a conservat tradiția și gustul de la o generație la alta.

Cămașa femeilor din Oltenia se caracterizează prin foile drepte încrețite în jurul gâtului, cusute cu mătase vișinie sau bleumarin, unde drugul tivește gura cămășii, marginea mânecii și a poalei.

Ia se croiește din pânză de in sau bumbac și se ornamentează cu motive geometrice sau florale, se coase cu puncte ca tighelul, crucea, la un fir, lănțișorul.

Croiul este vechi, din patru lățimi de pânză la care se adaugă clinii, broschițele, gulerul. Cusătura are o cromatică distinsă: albastru de smalț sau roșu vișiniu. Motivele sunt discrete, cusute cu punctul tighelului și umplute cu fir auriu sau argintiu. Altița e compusă din fâșii cu motive mărunte, subliniate de galoane cu intercalații de fir metalic.

Sub altiță se găsește încrețul lucrat în forme romboidale, în culorile alb, galben-crem și verde-măsliniu. De cele mai multe ori sub încreț apare ornamentația „în blană”, repetarea unor serii de motive. Motive „în coarnele berbecului”, „cârlige”, „căsuțe” pornesc de jos, de la mână până la încreț. Punctul iei este tighelul, lănțișorul, cruci la un fir.

Sursa selectiva: invietraditia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here